You are here

Respirati adânc (sau mai bine nu)

Edited on

13 July 2018
Read time: 4 minutes

Cum combat orașele europene poluarea aerului?

În noiembrie 2017 Agenția Europeană de Mediu (AEM) a lansat Indicele european privind calitatea aerului, care indică în timp cât de curat este aerul pe care îl respiră cetățenii UE. În funcție de zona în care locuiți, este posibil să nu analizaţi harta dumneavoastră preferată. Poluarea aerului nu este o problemă nouă, aceasta afectându-ne în mod negativ aproape pe toți. Există oare şi motive să fim optimişti?

Costurile implicate de aerul poluat

Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), poluarea aerului din interior și din exterior este responsabilă pentru 6.5 milioane de decese la nivel global. Acest număr reprezintă de fapt 1 din 9 decese la nivel global și mai mult de jumătate din populația Belgiei anual. Femeile, copiii și persoanele în vârstă sunt deosebit de vulnerabile la problemele de sănătate create de aerul poluat. În martie 2017, OMS a anunțat faptul că, la nivel global, peste 1 din 4 decese ale copiilor sub vârsta de 5 ani pot fi atribuite riscurilor de mediu, care se accentuează odată cu poluarea aerului.

Chiar dacă niciun oraș european nu se numără printre primele 20 centre urbane care la nivel mondial înregistrează cele mai ridicate niveluri anuale de particule fine (orașele Indiei ocupă jumătate din această listă), există locuri în Europa în care monitorizarea calității aerului este prima aplicație verificată înainte de a pleca de acasă. Poluarea aerului reprezintă principala cauză de mediu pentru decesele premature în Uniunea Europeană, cu un număr de 400.000 de victime în fiecare an (mai mult decât întreaga populație a orașului Bologna).

Agenţia Europeană de Mediu (AEM) estimează faptul că aproximativ 90% dintre persoanele care locuiesc în orașe europene sunt expuse la niveluri de poluare a aerului considerate nocive pentru sănătate. Comisia Europeană calculează că astfel economia UE va pierde 4 miliarde de euro pe an pentru asistență medicală și încă 16 miliarde de euro pentru timpul de lucru pierdut. Pentru a avea o idee clară despre ponderea acestor costuri, bugetul total al programului Horizon2020 este de 80 de miliarde de euro.

Problemele de sănătate nu reprezintă singurul preț pe care îl plătim locuind în zone cu aer poluat. Concentrația excesivă a anumitor poluanți poate fi dăunătoare pentru mediu, deoarece afectează negativ apa și calitatea solului. Poluarea aerului este de asemenea interconectată cu schimbările climatice, necesitând politici integrate care să abordeze ambele probleme simultan (de exemplu, introducerea de vehicule electrice alimentate cu energie regenerabilă).

Lupta dificilă pentru dreptul de a respira

Problema aerului poluat există de foarte mult timp însă suntem departe de a o rezolva. Standardele UE pentru calitatea aerului există de peste 20 de ani, iar 130 de orașe europene încă se luptă să respecte limitele curente. Există totodată 30 de cazuri în curs pentru încălcarea acestor standarde împotriva a 20 din 28 state membre europene pentru depășirea nivelurilor de poluanți.

Eforturile neobosite ale grupurilor de cetățeni, precum Cracow Smog Alert, sau ale organizațiilor (în special Client Earth) care au luat măsuri legale împotriva mai multor guverne naționale și locale, împreună cu identificarea unor noi oportunități de afaceri (de exemplu prin intermediul unor competiții precum Smogathon și scandalurile privind industria automobilelor, cum ar fi infamul Dieselgate), schimbă în ritm lent situația de fapt. Obține oare lupta pentru aerul curat recunoașterea politică pe care o merită?

Recent au fost observate inițiative inspirate în acest sens din partea a doi giganți urbani europeni, Paris și Londra, multe alte orașe călcâdu-le pe urme. Atât Anne Hidalgo, primarul Parisului, cât și Sadiq Khan, primarul Londrei, au semnat Declarația C40 Fossil Fuel-Free Streets, alături de alte 10 orașe importante precum Copenhaga, Barcelona sau Milano. Semnatarii, conștienți de legătura directă dintre calitatea aerului și schimbările climatice, se angajează să achiziționeze doar autobuze cu emisii zero din 2025 și să asigure o zonă majoră a orașului cu emisii zero până în 2030.

Paris și Londra: multe recompense, puține sancţiuni

Pentru Paris, respectarea angajamentelor de mai sus înseamnă adăugarea a  21 de zile la speranța medie de viață a fiecărui rezident, evitând în același timp 400 de decese premature pe an. Nu este de mirare că orașul dorește să ia măsuri, unele dintre ele fiind intrate deja în vigoare. Printre dintre cele mai interesante este Utilib', un serviciu de împărțire a autovehiculelor de către profesioniști (de exemplu, mici afacerişti, furnizori de servicii, operatori livrare, etc.) care operează o flotă de 100 de vehicule electrice cu o capacitate de peste 250 kg. Alte măsuri se concentrează pe creșterea ponderii zonelor pietonale (de exemplu, pe malul Senei), îmbunătățind infrastructura pentru mersul pe jos și cu bicicleta, precum și interzicerea vehiculelor celor mai poluante. Impulsionată de ambiția de a construi un oraș care să diminueze promovarea deplasării cu automobilul (cel puțin atunci când vine vorba de automobile cu motor pe bază de combustibili fosili), Anne Hidalgo susține faptul că Provocările fără precedent precum poluarea aerului necesită acțiuni fără precedent, aceste politici fiind bazate pe emergenţa crizei în sănătate și a crizei climatice pe care o întâmpinăm” și adaugă faptul că rezultatele vor vorbi de la sine, asigurând un suport politic continuu.

 

Londra se alătură cu o serie de măsuri ambițioase introduse în 2017 și cu alte măsuri în curs de desfășurare. Cele mai notabile sunt legate de regulamentele de acces pentru majoritatea vehiculelor poluante, mai întâi prin introducerea unor costuri suplimentare și apoi prin restricții. Așa numita taxă-T, introdusă în octombrie 2017, este o suprataxă atribuită vehiculelor care nu întrunesc standardele Euro 4, suplimentar față de taxa de congestie care se aplică tuturor vehiculelor care intră în centrul Londrei. Taxa T este un prim pas spre introducerea Zonei cu Emisie Ultra Redusă (ULEZ), planificată pentru aprilie 2019, care ar putea închide centrul Londrei pentru toate vehiculele care nu îndeplinesc standardele agreate, inclusiv vehiculele tehnice precum ambulanțele, mașinile de pompieri sau cele de colectare a deșeurilor. În prezent, orașul consultă propunerile de extindere a zonei acoperite de ULEZ și introducerea unor standarde mai stricte pentru zonele cu emisii reduse din oraș. Ca parte a rețelei URBACT FreightTAILS, Londra lucrează de asemenea la limitarea impactul transportului de mărfuri asupra mediului, de exemplu oferind afacerilor locale un instrument online gratuit pentru a susține eficiența livrărilor.

 

Paris și Londra și-au unit forțele pentru a crea o nouă schemă de monitorizare a emisiilor vehiculelor, un vot puternic împotriva schemelor existente de etichetare UE care nu furnizează date reale. Potrivit lui Khan, “această nouă schemă va pune capăt decepţiilor din trecut și vom furniza londonezilor și parizienilor o evaluare onestă, precisă și independentă a emisiilor vehiculelor care circulă pe drumurile noastre”.

Putem face mai mult?

La fel ca în cazul majorității problemelor de mediu, se pune problema existenței unei ponderi potrivite între recompense și sancțiuni. Introducerea de restricții pentru vehicule poluante sau instalații de încălzire poate fi o opțiune populară, însă atunci când este aplicată în grabă şi fără alte măsuri de sprijin suplimentare, poate avea un efect negativ asupra grupurilor vulnerabile economic. Introducerea de noi zone pietonale poate crește numărul de proteste în rândul cetățenilor și proprietarilor de afaceri, dacă inițiativa nu a trecut printr-un proces susţinut de consultații. Acestea sunt doar câteva fațete ale problemei, însă chestiunea devine mult mai complicată în ceea ce privește regulamentele naționale și europene, mecanismele financiare, interesele ridicate de investiții (de exemplu, în sectorul auto sau energetic) și, nu în cele din urmă, alegerile personale de fiecare zi. Ar fi interesant să vedem mai multe procese de guvernare participative, concentrate pe soluții legate de calitatea aerului, precum metodologia grupului de cetățeni promovată de cazul Gdansk.

 

Problema calității aerului este adresată inclusiv în cadrul Agendei Urbane a UE, parteneriatul tematic fiind condus de Olanda. URBACT s-a alăturat parteneriatului ca observator, concentrându-se în special pe implicarea cetățenilor și abordarea integrată. În noiembrie 2017, parteneriatul pentru Calitatea Aerului a publicat primul Plan de Acțiune, cuprinzând șase acțiuni colaborative legate de regulament și implementare, finanțare și conștientizare. Toate orașele sunt invitate să contribuie prin propria experiență la acest parteneriat tematic, în special în ceea ce privește provocările și bunele practici legate de finanțare, implicare a cetățenilor și guvernarea pe mai multe niveluri.

Aşadar, vor fi măștile împotriva aerului poluat cele mai populare accesorii vestimentare în 2018 sau vom găsi o cale mai bună pentru a rămâne sănătoși?

 

By Ania Rok, Decembrie 2017