Poate deveni Europa sustenabilă până în 2030? Doar dacă oraşele iau atitudine

În luna ianuarie, Comisia Europeană a publicat un document de reflecție dedicat prezentarii strategiei UE privind combaterea a două dintre cele mai mari amenințări ale timpului nostru: sărăcia și schimbările climatice. Aflat de trei ani în lucru, acest document confirmă angajamentul Uniunii de a construi o economie durabilă până în 2030. Apelând la cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (SDG), raportul identifică mai multe domenii în care trebuie investit. Economia circulară, digitalizarea și mobilitatea ecologică sunt subliniate ca priorități speciale care ar trebui integrate într-un plan global de criză . Conform raportului, un astfel de plan nu se referă doar la prevenirea catastrofelor, ci la îmbunătățirea calității vieții pentru toate ființele vii.

Aderarea la un astfel de cadru marchează cu siguranță o evoluție. Deşi emergența rezolvării problemei calităţii mediului este o prioritate, prin rezultatele noilor studii care dezvăluie amploarea distrugerii biodiversității, au apărut critici la adresa măsurilor non-concrete luate de Comisie. De la grevele școlare, până la extincţia de proteste, cetățenii din întreaga lume cer o foaie de parcurs pentru o schimbare bazată pe măsuri concrete. Din păcate, raportul oferă puţine astfel de măsuri. Patrizia Heidegger, directorul pentru Politici Globale și Sustenabilitate de la nivelul Biroului European de Mediu (EEB), a declarant recent:

Timpul de reflecţie a fost în 2015, când UE și statele sale membre şi-au asumat SDG-urile. Acum este momentul pentru angajamente ambițioase [...] UE are una dintre cele mai grave amprente asupra mediului pe cap de locuitor din lume, cu stilul nostru de viață nesustenabil bazat pe exploatarea resurselor și a forței de muncă în alte părți ale lumii. Economia viitorului trebuie să țină seama de impactul ecologic și social inclusiv dincolo de frontiere, în loc să trăiască în iluzia unei Europe eficiente din punct de vedere al resurselor cu emisii scăzute de dioxid de carbon care exportă producția intensivă de resurse către alte părți ale lumii.

Există alte preocupări „mai aproape de casă”. În timp ce documentul reiterează faptul că SDG-urile vor servi drept linii directoare pentru viitoarea strategie, o inspecție mai amanuntita arată faptul că aceasta va fi în mare măsură la discreția statelor membre în ceea ce privește modalitatea de punere în aplicare. Nu va exista nicio obligativitate impusă guvernelor naționale, ci dimpotrivă, acestea vor avea mai multă libertate să decidă dacă și cum își vor ajusta activitatea pe baza planului.

Ce înseamnă acest lucru pentru specialişti?

Dat fiind că instituțiile naționale și transnaționale își îndeplinesc responsabilitățile, orașele vor juca un rol vital în eventualitatea succesului sau a eșecului obiectivelor documentului. Până în 2050, 80% dintre europeni vor locui în zonele urbane. Numai acest fapt ne demonstrează cât de semnificativă este capacitatea orașelor de a se adapta și de a inova, determinând tendințele globale. Cu siguranță, răspunsul platformei stakeholderilor SDG la documentul de reflecție subliniază foarte bine acest lucru. În timp ce instituțiile transnaționale au un rol vital în modelarea strategiei, doar orașele dispun de structurile democratice adecvate pentru a permite schimbarea într-un mod eficient. Prin dezvoltarea ownership-ului în rândul locuitorilor și ținând seama de specificitățile teritoriale, modelele și așteptările culturale, actorii urbani pot să fie o adevărată avangardă pentru schimbare, încheie aceștia.

Imaginea de ansamblu este departe de a fi roz. De fapt, una dintre cele mai îngrijorătoare situații din documentul de reflecție este lipsa de pregătire a orașelor în a face față provocărilor viitoare. Numerele sunt sunt pline de însemnătate. După cum arată cercetările, numai 26% din totalul orașelor Uniunii Europene și 40% din totalitatea orașelor mari (peste 150 000 de locuitori) au planuri de adaptare pentru viitor, bazate pe modele durabile. Fără o schimbare uriașă, orice încercare de a implementa obiective mai mari la nivel transnațional pare a fi sortită eșecului. În mod rezonabil, s-ar fi putut aștepta un set de îndrumări exacte din partea Comisiei, care să prezinte modul de evitare a unui astfel de dezastru. În timp ce documentul de reflecție atrage atenția funcționarilor publici privind inițiativele existente, cum ar fi Convenţia Primarilor privind clima și energia, Premiul European pentru Sustenabilitate și Agenda Urbană a UE, nu sunt enumerate suficiente recomandări politice structurate. Având în vedere amploarea situației de urgență cu care ne confruntăm, absența oricărui protocol sistemic este, fără îndoială, o dezamăgire.

Ce trebuie făcut?

Greta Thunberg a dominat în ultimele luni titlurile prin apelul său sincer de a acționa în ceea ce privește situația de urgență climatică. Mesajul promovat - Casa noastră arde - este un memento că niciunul dintre noi nu poate fi pasiv. Așa cum a spus într-un discurs recent, “trebuie să schimbăm aproape totul în societățile noastre actuale [...] cu cât este mai mare amprenta de carbon, cu atât este mai mare datoria voastră morală. Cu cât este mai mare platforma, cu atât este mai mare devine responsabilitatea”.

Acesta nu a fost doar un instrument mediatic. A fost un imperativ care a vizat direct factorii de decizie politică, inclusiv specialiştii din domeniul urban. Aşa cum cetățenii individuali trebuie să-și schimbe comportamentul, la fel și orașele trebuie să preia inițiativa. Acest lucru nu înseamnă doar respectarea SDG-urilor și a programelor promovate de Comisie, ci va necesita adoptarea spontană a unor politici inovatoare durabile.

URBACT deţine multe exemple de oraşe care au depășit criteriile identificate în documentul de reflecție. Rețeaua de Transfer BioCanteens este un astfel de exemplu. Prin implementarea unor noi procese de sortare și prin încurajare a alimentaţiei organice provenite din surse locale, rețeaua a permis școlilor să găsească alternative pentru substituirea alimentelor industriale. Pentru unii participanți acest lucru a dus la o reducere a risipei alimentare cu 80% fără costuri suplimentare pentru municipalități. Un alt caz este BeePathNet, o rețea concepută pentru a aborda daunele aduse biodiversității prin încurajarea apiculturii. Pe măsură ce acest proces scade în întreaga lume, Ljubljana (SI) găzduiește acum 180 de milioane de albine datorită acestei inițiative.

Comisia evidențiază corect rolul pe care tehnologia îl poate juca în facilitarea unei politici durabile. Instrumentele digitale, totuși, nu sunt niciodată o soluție rapidă și nu pot fi folosite ca un substitut pentru organizarea comunității. Oraşe precum Tallinn (EE) oferă modele bune pentru ideea de echilibru. Începând din 1991, primăria a organizat cu mare succes o campanie anuală de curățenie de primăvară. Combinând televiziunea, posterele, social media, acestia au reusit să sincronizeze un grup de ajutoare de curăţenie în toate districtele, abordând problema acumulării de deșeuri în întreaga zonă urbană. O inițiativă mai avansată în materie de tehnologie a unei ramuri similare este platforma multimedia “Tropa Verde Santiago”: prin recompensarea comportamentului ecologic al cetățenilor cu vouchere ce pot date la schimb pentru bunuri reale, orașul a dat naştere unei noi culture a reciclării.

Acestea sunt schimbări simple care pot fi ușor implementate. Strategia UE continuă să evolueze, însă instituțiile trebuie să preseze autoritățile, inclusiv prin intermediul orașelor. Prin feedback-ul oferit pe platforma Europe Direct Comisiei privind documentul de reflecție, putem fi siguri că problemele și ideile privind prioritățile politice sunt comunicate. Mai profund, însă, acest document dezvăluie nevoia continuă de răspândire organică a cunoștințelor. Acest lucru nu înseamnă să reinventăm roata. După cum o arată rețelele URBACT, există deja planuri care așteaptă să fie adaptate şi în alte orașe. Înţelegerea și răspândirea acestor exemple ar fi cu siguranță un început util în promovarea practicilor durabile la nivel pan-european."

Pentru mai multe informaţii despre cum funcţionează reţelele URBACT pentru dezvoltarea durabilă, vă invităm să consultaţi publicaţia ‘Cities in Action: Stories of Change’.

Articol scris de Jamie Mackay, 29 mai 2019