DE LA INTERZICEREA DEPLASĂRII PE STRADĂ, LA UN ACOPERIȘ DEASUPRA CAPULUI

PANDEMIA DE COVID-19 NE-A LUAT PE toți prin surprindere. Schimbări dramatice, cu efect asupra întregii societăți, au avut loc într-o clipită. Sistemele sociale au trebuit să se adapteze cu rapiditate. Așa s-a întâmplat și în cazul celor 9 orașe, membre ale rețelei ROOF*, care se concentrează asupra eliminării lipsei de adăpost din orașe prin soluții de locuire. Toată lumea a încercat să identifice soluții în această situație de urgență, mai ales în ceea ce privește una dintre cele mai vulnerabile categorii și anume persoanele fără adăpost, în special cei care dormeau pe stradă și persoanele găzduite în adăposturi.

Orașele membre ale rețelei ROOF au tras și niște învățăminte din această pandemie, apărând unele efecte surprinzătoare și neașteptate de pozitive: persoane fără adăpost găzduite pentru prima dată în mici locuințe temporare, persoane care dormeau pe stradă și care după mulți ani au ajuns să doarmă într-un adăpost, utilizarea de infrastructură alternativă de găzduire pentru persoanele fără adăpost, colaborare între organizații publice și private și schimbarea opiniei publice. După aproape un an petrecut în starea de urgență, timp în care ne-am confruntat cu mari greutăți în a găsi soluții pentru persoanele fără adăpost care nu aveau voie să se găsească în stradă, putem să vedem și marea oportunitate care însoțește această situație: o șansă de a elimina lipsa de adăpost prin promovarea strategiilor de tip Housing First.

NU NE-AM MAI CONFRUNTAT până acum cu o situație în care guvernul îți spune să stai acasă, dar tu nu ai o casă. Persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă s-au trezit că sunt și mai expuse decât înainte pentru că nu puteau respecta noile reguli.

Serviciile de sprijin pentru persoanele de pe stradă au avut și ele libertatea de mișcare îngrădită și nu au putu acorda serviciile cu care oamenii erau obișnuiți. Adăposturile s-au trezit în situația că nu pot respecta regulile de distanțare socială și riscă să contribuie la creștere a numărului de cazuri pozitive. Fiind conf runtat cu închiderea adăposturilor, pe de o parte și cu pierderea slujbelor pentru mii de persoane vulnerabile, pe de altă parte, publicul a fost forțat să reflecte asupra problematicii persoanelor fără adăpost ca niciodată înainte. Acest nivel de conștientizare a devenit un catalizator pentru schimbări rapid e în felul în care tratăm problema lipsei de adăpost. Unele dintre aceste schimbări au fost negative, dar surprinzător de multe au fost pozitive.

Multe servici de locuire socială și-au închis porțile deoarece nu s-au putut adapta noii situații. Oamenilor nu le mai erau repartizate locuințe. Cazurile de violență domestică au cunoscut o creștere explozivă. Taberele de refugiați au devenit locații de contagiune necontrolabilă. Nici un sprijin la nivel local și/ sau național nu a fost dedicat direct persoanelor fă r ă adăpost, la începutul stării de urgență. În plus, fiecare departament municipal era absorbit în rezolvarea propriilor urgențe lăsând puțin loc pentru cooperare și integrare între diverse departamente.

OPORTUNITĂȚI

NU POT APĂREA NOI soluții pe termen lung, când regulile se schimbă de la o zi la alta. Pe măsură ce apare nevoia de acțiune rapidă și se acumulează presiune în această direcție, pot apărea soluții pentru a rezolva chestiuni presante, dar acestea sunt însoțite de riscul de a investi într-un sistem prost. În multe cazuri a fost nevoie să fie adăugate paturi sau să fie înființate noi adăposturi de urgență, dar pe termen lung aceste practici pot crea impresia că soluțiile pe termen scurt sunt suf iciente.

Putem să le oferim persoanelor fără adăpost structuri temporare, cum ar fi corturi sau barăci și aceasta le va permite o mai bună izolare, dar acest lucru va servi la ascunderea problemei și, pe termen mediu, va duce la creșterea numărului de oameni care trăiesc în condiții neadecvate. Cu toate acestea, au existat acțiuni care au deschis ușa unor noi posibilități.

Orașele din rețeaua ROOF au descoperit și oportunități în aceste vremuri de criză.

Ocazia de a valorifica un nivel de conștientizare ridicat și noile cunoștințe dobândite

“Pentru prima dată oamenii și-au dat seama cât de repede poate deveni cineva persoană fără adăpost și se uită altfel la oamenii de pe stradă” spune Dominique Fiévez de la Toulouse Métropole. “Oamenii care de mult timp dormeau pe la prieteni, au trebuit să plece pe stradă, în unele cazuri recunoscându-și statul de persoană fără adăpost pentru prima dată” spune Patricia Vanderbauwhede de la Serviciul Locuire al primăriei Ghent, oraș leader al proiectului ROOF. Am avut ocazia să privim îndeaproape situația lipsei de adăpost când a trebuit să ne confruntăm cu probleme cum ar fi mutatul rapid al oamenilor din serviciile de sprijin deja existente sau de pe stradă, datorită riscului de infectare. Unele orașe, cum ar fi Ghent, au dat persoanelor fără adăpost un ‘pașaport’ pentru a le permite să fie recunoscuți de poliție. Servicii diverse, cum ar fi cele de sănătate, locuire și sociale au putut culege mai multe date cu privire la persoanele fără adăpost și au început să împărtășească datele unele cu altele, uneori pentru prima dată. Când datele sunt mai precise se poate pleda pentru soluții mai bune, pe termen lung. Astfel devine posibilă crearea de servicii mai bune, iar lipsa de adăpost poate deveni mai vizibilă. ”Ne-am folosit de această oportunitate pentru a ajunge să cunoaștem mai bine persoanele fără adăpost care trăiau pe stradă și, în sfârșit, după mulți ani, am reușit să-i determinăm să accepte ajutorul serviciilor sociale și să se mute de pe stradă” (Jim Kearns, Glasgow).

Ocazia de a lucra într-o manieră mai integrată

“ În astfel de momente poți să-ți dai seama ce funcționează și unde sunt lipsuri”, spune Tom Rønning din orașul Odense. “A trebuit să rezolvăm unele probleme împreună, pe baza unei colaborări între departamente care de obicei au preocupări diferite. Dificultățile în orașul nostru nu au avut atât de mult legătură cu utilizatorii (persoane fără adăpost) cât cu legăturile între diferite departamente cum ar fi cel de sănătate și social și cu poliția. Suntem mai pregătiți să muncim într-o manieră colaborativă”. După ce, pe parcursul primului val, multe departamente și servicii au încercat să rezolve probleme de unele singure, a devenit clar că era necesară o abordare integrată, mai ales când vor fi confruntați cu al doilea sau al treilea val. În multe cazuri, au colaborat, pentru prima dată, departamentele de sănătate, social și cel de locuire. De exemplu, companiile care administrau locuințe și-au revizuit politicile de închiriere și evacuare pentru a evita să copleșească serviciile care deja nu mai putea primi noi cazuri spre găzduire. S-au deschis noi centre de urgență care au oferit o combinație de servicii medicale și sociale, cum ar fi în orașele Salonic și Braga. ”Colaborăm mai bine cu poliția care informează persoanele fără adăpost cu privire la serviciile disponibile pentru a primi hrană și cazare” (Andreas Karadakis, Salonic).

Ocazia de a valorifica implicarea comunității

În cazul multor orașe, cetățenii obișnuiți au demonstrat solidaritate și au întreprins acțiuni concrete pentru a-i ajuta pe alții. Au luat naștere inițiative de a duce cupămrături persoanelor vârstnice sau de a oferi mâncare celor în nevoie. În cazul persoanelor fără adăpost, au existat oferte din partea sectorului de locuire și oferte de voluntariat pentru a pregăti mâncare și verificarea persoanelor cu risc crescut, de câte ori este posibil. În cazul unor servicii, pe măsură ce a devenit tot mai greu să se respecte igiena necesară, persoanele fără adăpost au fost implicate în activități ajutând la păstrarea funcționalității spațiilor și serviciilor.

Implicarea directă a comunității reprezintă o componentă cheie în schimbarea percepției. Când oamenii aud direct poveștile persoanelor fără adăpost, devin mai deschiși la noi soluții. Liège și Timișoara au spus că oamenii din orașelelor ar putea să se supere că persoanelor fără adăpost li se dau locuințe când există și alți oameni în nevoie. Adesea persoanele fără adăpost sunt văzute ca fiind leneșe sau neajutorate, dependente de droguri și alcool. A aduce oamenii mai aproape, ar putea f i de folos în găsirea unor soluții pe termen lung.

Ocazia de a folosi spații alternative

În special turismul a fost afectat de criză și hotelurile, precum și alte structuri de recreere , au rămas goale. Deoarece nu aveau suficiente paturi și spații pentru a asigura măsuri de siguranță, unele orașe, cum ar fi Glasgow sau Ghent, au început să folosească camere închiriate de la hoteluri pentru a găzdui persoanele fără adăpost. A fost o soluție umană, care a permis ca oamenii să ajungă rapid în siguranță și, în plus, a deschis drumul unei noi viziuni privind folosirea unor servicii și spații alternative, care nu sunt folosite în mod tradițional când nu este vorba de o urgență de genul pandemiei Covid-19. S-ar putea ca percepțiile sectorului privat să se schimbe după ce au avut o primă experiență de colaborare cu serviciile sociale.

Cele de mai sus sunt valabile și pentru proprietarii care închiriază pe termen scurt. În unele orașe, cum ar fi în Salonic, acest tip de închiriere a afectat puternic perspectiva de a avea locuințe accesibile în general, nu numai pentru persoane fără adăpost. În timpul pandemiei, a devenit mai ușor să abordezi astfel de proprietari și să-i întrebi dacă ar fi dispuși să-și închirieze apartamentele la prețuri mai accesibile primind, în general, un răspuns pozitiv.

Unii proprietari, cum ar fi cei din Liège, au contactat ei înșiși consiliul local pentru a-și oferi apartamentele persoanelor în nevoie.

Altere surse au fost reorientate: ”Ne-am dat seama că nu va f i posibil să deschidem adăpostul de iarnă în aceeași locație din anii precedenți, pentru că nu am fi putut respecta măsurile de distanțare socială și recomandările medicale acolo. Municipalitatea deținea o serie de containere care au fost folosite pentru școli, iar școlile fiind închise, ne-au dat posibilitatea să folosim noi containerele pentru a găzdui persoane fără adăpost. Pentru prima dată am folosit unități de cazare de mici dimensiuni, cu 2-3 locuri. Acesta ar putea reprezenta un început în adoptarea de soluții bazate pe locuințe permanente”. (Angela Ciupa-Rad, Municipalitatea Timișoara).

Ocazia de a promova soluții pe termen lung, bazate pe locuințe

Urgența a fost percepută în mod diferit de orașele din rețeaua ROOF care au adoptat deja soluții pe termen lung, mai ales soluții de tip Housing First. De exemplu, în cazul orașului Odense, a fost nevoie de puține schimbări în felul în care furniza servicii, mai ales servicii de sprijin. În cazul orașului Glasgow numărul deja redus de persoane fără adăpost de pe străzi a devenit, în sfârșit, o problemă a trecutului. Inițial au fost cazați în camere de hotel și apoi au intrat în locuințe sociale. Situația a reprezentat o ocazie deosebită de a promova servicii de locuire permanentă pentru persoanele fără adăpost și de a se asigura că oamenii au un loc al lor și primesc serviciile de care au nevoie.

Fiind nevoie ca oamenii să fie luați de pe stradă de urgență, au apărut și soluții rapide și dedicate acestei probleme ”Un cuplu, abordat de asistenți sociali, au spus că vor merge într-un adăpost numai dacă pot merge împreună (de obicei adăposturile sunt separate în funcție de sex) astfel încât am creat o cameră numai a lor” (Ana Ferreira, Municipalitatea Braga). Steven Vanden Broucke (orașul Ghent), povestește cum au pus pe picioare un hostel care asigură îngrijire 24h și au găzduit 15 persoane care au primit găzduire temporară acompaniată de sprijin social. ”Cel mai interesant este că am asigurat găzduire celor mai vulnerabile persoane fără adăpost, persoane cu probleme complexe, care nu au dorit să f ie găzduiți în trecut. Am învățat că avem capacitatea de a crea rapid soluții de găzduire, dar sperăm și că acest lucru va duce la întărirea și grăbirea procesului de adoptare a soluțiilor de locuire permanente”.

Cum să profităm de acest moment?

MULTE DINTRE ORAȘELE din rețeaua ROOF încă funcționează în modulul de urgență, cu funcțiile de bază ale sistemului încercând să fie pregătite pentru acțiune în orice moment. Provocarea este de a ne asigura că unele dintre soluțiile de urgență nu se permanentizează, dar în același timp exemplele bune se transformă într-un motor al schimbării. Milton Friedman, câștigător al Premiului Nobel în Științe Economice în 1976, a spus ”Numai o criză – reală sau percepută – produce o schimbare adevărată. Când are loc criza, acțiunile întreprinse depind de ideile din jur. Cred că asta este funcția noastră de bază: să dezvoltăm alternative la politicile existente, să le ținem în viață și disponibile până când ceea ce a fost imposibil, din punct de vedere politic, devine inevitabil, din punct de vedere politic”. Țelul rețelei ROOF este să gândească pe termen lung și să acționeze rapid acum, când știm mai mul te și suntem mai conștienți de problemele existente, pe măsură ce colectarea de date devine mai riguroasă și forme ascunse de lipsă de adăpost devin vizibile. Rețeaua ROOF nu va rata ocaziile oferite de această criză și va continua să activeze pentru a obține eliminarea lipsei de adăpost. Fiecare dintre orașele noastre acționează și promovează ideea că este timpul ca toți actorii (politicieni, funcționari publici din diverse servicii, comunitatea, opinia publică, piața imobiliară, lucrătorii din servicii, persoanele fără adăpost) să regândească acum politicile sociale, făcând trecerea de la adăposturi la soluții de tip structural, cum ar fi Housing First, și, într-un mod creativ sau direct, să găsească soluții de asigurare a locuințelor accesibile pentru diferite tipologii de persoane fără adăpost.

ESTE TIMPUL SĂ:

• Recunoaștem existența diferitelortipologii de persoane fără adăpost și să nu ne uităm doar la vârful icebergului
• Regândim politici sociale, făcând trecerea de la adăposturi spre o soluție mai structurală cum ar fi Housing First
• Găsim resurse pentru locuințe accesibile, în mod creativ sau direct
• Muncim împreună, într-o colaborare fără precedent între departamentele de sănătate, sociale și economice
• Evaluăm comunitatea din jurul nostru ca fiind o resursă valoroasă, inclusiv comunitatea persoanelor fără adăpost
• Implementăm politici naționale și europene care promovează eliminarea lipsei de adăpost

*Scopul ROOF este de a elimina problema lipsei de adăpost prin intermediul unor soluții de locuire inovatoare la nivelul orașelor. Este vorba despre trecerea de la managementul lipsei de adăpost spre eliminarea acestei probleme prin intermediul soluțiilor Housing First/Led și despre colectarea de date precise. Este un proiect finanțat prin programul URBACT, derulat în perioada 2019 – 2022, cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). ROOF dezvoltă planuri de acțiune integrate la nivel local pentru a promova și atinge obiectivul strategic de Functional Zero (eliminarea lipsei de adăpost), în calitate de rețea a 9 orașe europene.

Orașe din rețeaua ROOF: Ghent (Belgia), Salonic (Grecia), Toulouse Métropole (Franța), Braga (Portugalia), Timișoara (România), Glasgow (Regatul Unit), Liège (Belgia), Poznań (Polonia), Odense (Danemarca)

Autor: Liat Rogel este Lead Expert al URBACT pentru rețeaua ROOF. Este designer de servicii centrată pe inovare socială, locuire colaborativă și design comunitar. Interviuri realizate de: Euan McGlynn, Hannelore Bonami, Luiza Braga Campos, Renae Elkassih.

Editare: Renae Elkassih, Patricia Vanderbauwhede

Ilustrații și design grafic: Luiza Braga Campos

Tradus în limba română de Angela Ciupa-Rad

La baza acestui articol stă o comunicare constantă, precum și interviuri dedicate realizate cu 9 orașe europene, membre ale rețelei URBACT ROOF*.