Covid-19: o rampă pentru creșterea solidarității în domeniul alimentar?

Orașele au arătat cât de agile pot fi pentru a răspunde nevoilor crescute ale populației locale în ceea ce privește accesul la alimente (sănătoase). Deoarece criza economică se desfășoară și îi afectează pe cei mai vulnerabili în primul rând, este important să ne gândim ce pot face orașele pentru a susține și a transfera astfel de bune practici și ce sprijin au nevoie la nivel național și european.

„Ideea din spatele tuturor inițiativelor este să nu lăsăm pe nimeni în urmă în timpul crizei Covid-19.”Josep Monras i Galindo, primar, Mollet de Vallès (Spania)

Evaluarea impactului Covid

Pentru mulți dintre cei mai vulnerabili oameni, Covid-19 nu a însemnat doar riscuri imediate pentru sănătate și amenințări la veniturile lor, dar și o înrăutățire semnificativă a accesului acestora la alimente de bună calitate. Acest lucru i-a pus în risc crescut de foame și de malnutriție.

În același timp, s-a constatat un impact pozitiv al crizei asupra altor aspecte ale sistemului alimentar principal, de exemplu cu dezvoltarea unor obiceiuri alimentare mai sănătoase, un procent ridicat de mâncare gătită la domiciliu și lanțuri mai scurte de aprovizionare cu produse alimentare. Solidaritatea cetățenilor a fost vizibilă în multe zone locale pentru a răspunde nevoilor alimentare ale celor mai vulnerabili.

Prin urmare, în acest articol se ridică întrebarea: cum au sprijinit orașele inițiativele emergente ale furnizorilor de hrană pentru cei care au nevoie în timpul izolării? Cum au reorganizat sistemele de ajutor alimentar, cum ar fi mesele subvenționate la cantine sau schemele de distribuție a alimentelor gestionate de organizațiile de caritate?

Și pe măsură ce restricțiile de izolare sunt ridicate în toată Europa, ce lecții pot fi învățate din reacțiile la criză pentru construirea sistemelor alimentare rezistente și a politicilor alimentare locale pentru toată lumea? Cum poate o astfel de lecție să ne „alimenteze” și să ne ofere o foaie de parcurs pentru acțiunea post Covid?

Noi tipuri de distribuție a ajutorului alimentar

Asociațiile și organizațiile de caritate s-au confruntat cu o serie de provocări în timpul blocajului. Pe de o parte, ei au pierdut sprijinul critic al forței de muncă voluntare în vârstă, cu riscul crescul de infectare. Pe de altă parte, s-au confruntat cu o cerere crescută a persoanelor care au nevoie de asistență, dincolo de lista lor obișnuită de „beneficiari”.

Acest lucru a necesitat eforturi semnificative de informare. Unele structuri și-au reajustat modelul prin recrutarea de noi voluntari, adaptarea la noile măsuri de securitate și sănătate sau chiar schimbarea modului de distribuire a alimentelor, în timp ce altele au trebuit să se închidă temporar.

În unele cazuri, guvernul și-a asumat mai multe responsabilități pentru distribuirea ajutorului alimentar, ducând adesea la efecte pozitive - de exemplu, mai multă cooperare transfrontalieră și inovație socială în administrația orașului, mai multă promovare a lanțurilor scurte de aprovizionare cu produse alimentare și a produselor alimentare ecologice.

Marele oraș italian Milano (1,3 milioane), care deține un exemplu de bună practică în URBACT pentru Politica Alimentară, a creat un nou sistem de distribuție a alimentelor („Dispositivo aiuto alimentare”) pentru a compensa impactul închiderii mai multor asociații și organizații de caritate și, prin urmare, a centralizat întregul lanț de aprovizionare până la sfârșitul crizei. Centrele alimentare au fost create în 10 locații din oraș pentru a pregăti pachete de ajutor alimentar pentru familiile vulnerabile și persoanele fragile identificate ca fiind nevoiașe de către Serviciile Sociale din Milano și operatorii non-profit.

Sistemul de distribuție a alimentelor din Milano (@Milan Food Policy)

Aproximativ 180 de persoane și multe părți interesate au fost implicate, inclusiv comercianții cu amănuntul, voluntarii, angajații municipalității, șoferii și alte persoane active în sistemul de donare a alimentelor. În primele două săptămâni, începând cu 16 martie, Dispositivo Aiuto Alimentare ajuns la aproape 1.900 de familii, iar după 15 săptămâni, sistemul de ajutor alimentar a ajuns la peste 6.000 de familii, un total de 20.744 de persoane. Municipalitatea a deschis în cadrul pieței alimentare municipale - „Foody” - un hub alimentar specific în care fructele și legumele proaspete au fost colectate și distribuite în centrele alimentare și, în final, adăugate la pachetele de ajutor alimentar. Prin urmare, această acțiune nu numai că a îmbunătățit accesul, ci și calitatea ajutorului alimentar.

Piața municipală de produse alimentare din Milano (@Milan Food Policy)

Municipalități care sprijină inițiativele conduse de cetățeni

În timp ce forța de muncă voluntară din rândul seniorilor a fost afectată, multe alte grupuri au avut mai mult timp la dispoziție și cu mai multe motive pentru a se angaja în acțiuni de ajutor umanitar. Rezultatul a fost că multe orașe URBACT au cunoscut o creștere a voluntarismului în timpul Covid-19.

Micul oraș Athienou din Cipru (6.500 de locuitori) are o lungă istorie în sprijinirea voluntariatului. Recunoscută drept o bună practică URBACT, Athienou conduce acum rețeaua Volunteering Cities din URBACT. Așa cum îi place să declare lui Kyriacos Kareklas, primarului din Athienou, „Spiritul de ajutor și voluntariatul este ceva care dă putere suplimentară persoanelor responsabile, care doresc să ajute oamenii aflați în nevoie”.

Municipalitatea a reacționat rapid la criză apelând la voluntari pentru a ajuta bătrânii și persoanele cu dizabilități pentru cumpărăturile alimentare. Aceștia au susținut, de asemenea, implicarea diverșilor actori din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare prin Programul de asistență socială și Consiliul de voluntariat.

Urgențele și provocările logistice ale furnizării accesului la alimente au condus în multe cazuri la eforturi federate la nivelul vecinătății. Pentru unele orașe, aceasta a reprezentat o oportunitate unică de a consolida cooperarea teritorială. Autoritățile au jucat un rol crucial în calitate de facilitatori, de exemplu, prin conectarea, crearea de platforme, punerea la dispoziție a spațiilor și resurselor sau ajutarea comunicării.

Acesta a fost cazul, de exemplu, în orașul Napoli, mai mare și mai dens populat, Partenerul principal al rețelei CivicEstate, care explorează noi forme de guvernare colectivă a spațiilor urbane partajate (clădire neutilizată, parcuri, piețe etc.) printr-o abordare „comună urbană”. Această abordare a ajutat o largă rețea de asociații, cooperative, bucătării de supă, centre comunitare și alte comune urbane din Napoli să organizeze rapid solidaritatea alimentară.

După cum a scris Gregorio Turolla în acest articol, „Situația extraordinară cu care se confruntă orașe precum Napoli în timpul pandemiei a evidențiat rolul esențial al spațiilor de agregare și reciprocitate autogestionate sau co-gestionate. Acest lucru confirmă rolul important al centrelor urbane ca infrastructuri sociale, producând servicii publice cu impact social prin inițiative de economie solidară, creativă, colaborativă, digitală și circulară. "

Pentru a răspunde nevoilor copiilor vulnerabili

Lola Gallego, managerul serviciilor de sănătate și serviciilor sociale la Mollet de Vallès, a subliniat că „problema sănătății este prioritară, dar acum începe criza socială, iar serviciile sociale de bază oferite de municipalități trebuie să fie piatra de temelie a viitoarelor politici, planuri și acțiuni. A oferi bani nu este suficient. Ceea ce este crucial este să însoțească oamenii care au nevoie.”

Ca un exemplu important al acestei potențiale crize sociale, un factor de risc major pentru mulți copii vulnerabili, până la 320 de milioane de copii în întreaga lume, a fost dispariția singurei mese zilnice de la școală.

Ca parte a unui program regional mai larg între Guvernul Catalan și Banca La Caixa, orașul spaniol de dimensiuni medii Mollet de Vallès (52.000), partener al rețelei URBACT Agri-Urban, a contribuit la o schemă care oferă carduri de credit pentru fiecare copil eligibil pentru prânzuri școlare finanțate public (1.087 de carduri în Mollet). Această schemă este susținută în comun de către guvern și oraș. Familiilor li s-a cerut doar să folosească aceste carduri pentru a cumpăra mâncare în orașul în care locuiesc.

Cardurile pentru locuitorii din Mollet de Vallès (©Mollet de Vallès)

Politici alimentare și de suveranitate alimentară pentru toți

Andrea Magarini, coordonatorul politicilor alimentare din Milano este ferm convins că „o politică alimentară locală eficientă a ajutat la depășirea situațiilor de criză precum cea cu care ne confruntăm cu toții de la sfârșitul lunii februarie”. În cazul Milan, activitatea lor concentrată „pe probleme precum risipa alimentară și cantinele școlare a ajutat la identificarea acțiunilor de succes pentru a asigura accesul la alimente pentru multe grupuri vulnerabile în timpul blocajului”, subliniază Andrea Magarini.

În micul oraș francez Mouans-Sartoux (10.000), partener al Agri-Urban și Partener principal al rețelei BioCanteens, desemnat „exemplu de buna practică” în cadrul URBACT este înrădăcinat într-un ecosistem teritorial cu o suveranitate alimentară puternică. În acest context, criza nu a reușit decât să-i consolideze eforturile de lungă durată de a garanta suveranitatea alimentară pe teritoriul lor.

Proiectul de suveranitate alimentară al Mollet de Vallès până în 2045 (©BioCanteens)

Mouans-Sartoux intenționează să continue activitățile inițiate în timpul izolării, precum un ONG nou înființat care ajută persoanele fără adăpost. De asemenea, vor lansa noi inițiative pentru a sprijini autoproducția și redistribuirea către cei mai nevoiași, educația pentru produsele alimentare durabile pentru toată lumea, îmbunătățirea calității alimentelor livrate acasă și consolidarea participării cetățenilor la politica alimentară.

Ferma municipală din Mouans-Sartoux (©Mouans-Sartoux)

„Pârghia alimentară” - cum să stimulezi acțiunea de jos în sus?

Deci, ce pot face orașele pentru a susține astfel de bune practici și ce sprijin au nevoie la nivel național și european?

După cum a spus Gilles Pérole, viceprimar pentru educație în Mouans-Sartoux, „trebuie să acționăm acum la nivel local. Centralismul de stat nu ne oferă răspunsurile rapide și eficiente de care avem nevoie. În primele două luni de criză, sarcina administrativă a dispărut, deoarece a trebuit să reacționăm rapid și să ne adaptăm. Criza Covid-19 ne-a arătat ce s-ar putea întâmpla ca urmare a crizei climatice și nu vor exista vaccinuri care să ne salveze de ea...”

În cadrul strategiei „Farm to fork”, publicată în plină criză, Comisia Europeană se concentrează, printre altele, pe „Asigurarea că europenii vor primi alimente sănătoase, accesibile și durabile”. Cu toate acestea, ea pune puțin accent pe rolul orașelor, cu excepția concluziei care afirmă că „tranziția la sisteme alimentare durabile (de asemenea) necesită o abordare colectivă care să implice autoritățile publice la toate nivelurile de guvernare (inclusiv orașele, comunitățile rurale și de coastă), sectorul privat de-a lungul lanțului valoric alimentar, organizații neguvernamentale, parteneri sociali, medici universitari și cetățeni. "

Ca atare, URBACT (și partenerii săi) joacă un rol puternic în furnizarea de dovezi fundamentate și cazuri din orașe, oferind puncte de vedere suplimentare și contrabalansate celor din lobby-urile principale, continuând să faciliteze schimbul de învățare și să accelereze schimbările către mai multă solidaritate alimentară la nivel local, național și european.

Autor: Marcelline Bonneau